Poveste terapeutică

Material adaptat și realizat de către Elisa Ion, psiholog clinician sub supervizare și psiholog educațional autonom & Mădălina Florea, psiholog clinician sub supervizare.

Bordul științific editorial: Conf. Univ. dr. Elena Otilia Vladislav, Lector Univ. Asociat Dr.Gabriela Marc   

        Dragi urmăritori, vă invitam să intrați în lumea basmelor (poveștilor) terapeutice alături de copilul dvs. Diferența între povestirile raționale și cele terapeutice este că acționează în plan emoțional. Povestea rațională transmite un fel de morală explicită.

        Basmul terapeutic nu se leagă de  experiențele  directe din viața reală, invită cititorul să proiecteze trebuințele emoționale, să releve existența unor propuneri de soluționare prin personaje precum îngeri, zâne, vise, vrăjitoare, care pot să acționeze. Basmul terapeutic îl invită pe copil și părinte în a-și solicita imaginația prin redistribuirea atenției și scăderea funcției de planificare a acțiunilor.Basmul terapeutic este o oglindă imaginară în care copilul poate facilita modificarea de atitudini și comportamente într-o situație cu care se confruntă și poate găsi rezolvarea printr-un personaj prin intermediul imaginației de care dispune.

            Pietrele de râu și vițelușul /vițelușa (în funcție de gen ) este un basm terapeutic care ne ajută să identificăm tipuri de comportamente dezadaptative de tipul izolării sociale și dificultăți în relații interpersonale care ne sunt foarte cunoscute în această perioadă.

             După ce ați parcurs povestea alături de copilul dvs puteți identifica resursele variate pe care le are, dorința de autoafirmare, nesiguranța, emotivitatea, lipsa motivației, modificarea imaginii de sine .

            O călătorie de poveste !

Pietrele de râu și vițelușul /vițelușa

 

            Odată demult, era un vițeluș care locuia împreună cu mama lui într-o luncă largă, verde și foarte frumoasă, pe malul unei ape. Mai trăiau acolo o mulțime de vecini, vaci, oi, cai mari, dar nu mai erau deloc alți viței de vârsta lui. Așa că, în fiecare zi, mama lui îl hrănea cu dragoste și își petrecea timpul numai cu el. Ca să nu se plictisească vițelușul fugea, se juca numai cu mama. Deși o iubea și îi plăcea foarte mult cu ea, se simțea singur și adesea era trist sau mofturos. Simțea că îi lipsește ceva. Îi lipseau prietenii. Se știe ce bine se simt împreună vițelușii când se pot împrietenii cu cei de o vârstă cu ei. Și ce grozav se joacă împreună. Așa că și el ar fi vrut să cunoască alți vițeluși ca el, dar se temea puțin și nu credea că va fi în stare.

            Într-o zi, parcă era mai trist ca niciodată, vițelușul s-a așezat lângă o tufă înflorită și a început să moțăie și să viseze. În vis se făcea că era într-o vale nu prea mare, pe malul unui râu. Pe celălalt mal se vedeau o mulțime de viței și vițelușe care erau veseli, alergau, săreau și se zbenguiau distrându-se de minune. Parcă toți erau de vârsta lui și doreau foarte mult să-l întâlnească și sa-l cunoască. Îl tot strigau să vină să se joace. Numai că apa care curgea era greu de trecut. Vițelușul nostru nu-și dădea seama cum să facă să ajungă la ei. El era obișnuit numai cu mama lui. Îi era teamă să încerce o schimbare. Așa că a rămas pe mal privind lung spre râu. Cum se tot uita el așa, a văzut deodată ceva interesant în apă. Erau pur și simplu niște pietre mari, care traversau râul-una, două, trei, patru... Imediat, vițelușului îi veni o idee. Ce-ar fi să treacă pe malul celălalt, călcând cu grijă pe fiecare piatră, pas cu pas. Și chiar așa a și făcut. Ne putem închipui ce bine s-a distrat apoi, sărind și alergând împreună cu ceilalți viței prin lunca verde... Spre seară, s-a întors și a trecut din nou râul, călcând cu atenție pe pietre înapoi.

            La un moment dat, visul vițelușului a luat sfârșit, iar el se trezi tot acolo, tolănit lângă mama lui. Numai că de data asta, vițelușul s-a ridicat repede în picioare și, exact așa cum făcuse în vis, a privit curajos spre malul celălalt al apei. Interesant. Acolo într-adevăr se jucau câțiva viței veseli. De data aceasta însă, vițelușul nostru știa ce să facă să ajungă la ei. Și așa a și făcut.

(Povestea nu are autor cunoscut , este pomenită de Nancy Davis în sursa de mai jos)

Vă invităm să intrați pe tărâmul magic al basmelor descoperindu-le alături de copiii și adolescenții  din familia dvs  !

Sursa : Filipoi S., (2012) , Basme terapeutice pentru copii, adolescenți și părinți, Editura           ASCR, Cluj-Napoca)