Jocuri părinte-copil pentru crearea unui atașament sigur

Articol realizat de către  Neagu Andreea, psiholog clinician și psihoterapeut

Bordul științific editorial:
Conf. Univ. dr. Elena Otilia Vladislav
Lector Univ. Asociat Dr.Gabriela Marc  

Imagine preluată de pe www.pngwing.com

      Majoritatea acestor jocuri au la baza replicarea interacțiunii timpurii sănătoase dintre părinte si copil.

      Din primele momente in care un bebeluș se naște, părinții lui se gândesc permanent la el si devin atenți la stările si nevoile lui. Ii răspund plânsului prin a-i da de mancare, a-l tine in brațe, a-l linisti si a avea grija de el. Il leagana, il mangai, ii canta. Atunci cand bebelusul este alert si vessel, parintii ii raspund inapoi cu aceeasi veselie, prin zambete si gesturi vivace si jucause, cantandu-i sau imitandu-l. Toate aceste comportamente ale parintelui inseamna ca il sustin pe bebelus in a-si regla si organiza experienta lui interna, il tin in siguranta si il ajuta sa isi dea seama de lumea in care creste. Pe masura ce bebelusul creste, parintii il incurajeaza sa incerce lucruri noi si sa exploreze lumea externa.

       In toata aceasta interacțiune, bebelușul este un partener activ. El se uita intens, cu multa atenție la părinți si le imita sau oglindește stările sau gesturile. Le arata acestora prin diverse semnale ca nu se simte bine. Ii invita pe parinti se se joace cu el atunci cand are nevoie de companie si le arata incantarea sa atunci cand aceastia vin.

       Toata aceasta interacțiune reciproca in relatia parinte-copil creează acea siguranță menționată anterior, colaborare, dar si multa plăcere, admirație si iubire intre cei doi, de aceea si jocurile reparatorii, care pot reface relația de siguranță cu copilul au elementele acestui tip de interacțiune.

Imagine preluată de pe www.webstockreview.net

Jocurile părinte-copil care au la baza aceasta interacțiune sunt următoarele:

-       Jocuri cu reguli si structura: scopul acestora este de a organiza si structura experiență copilului, prin intermediul regulilor simple puse de parinte; acestea conduc la crearea ritmului si predictibilitatii in relatia cu copilul.

Exemple de astfel de jocuri:

o   Sărituri in brațele părintelui, cu instrucțiuni clare;

o   Cântecele simple, in care sunt incluse numele copilului; copilul este atins in timp ce părintele cântă;

o   Rutine: jocuri de-a făcutul baie, de mersul la toaleta, de-a îmbrăcatul;

o   Baloane de sapun: părintele face baloane, iar copilul este indrumat sa le sparga cu diverse parti ale corpului/ sa le sparga cu miscari lente/sa le sparga rapid;

o   Prins si aruncat baloane umflate in aer.

o   Jocuri de oglindire si imitare: părintele si copilul se imita reciproc in mișcări ample, simple, expresivitatea fetei, sunete etc

-       Jocuri de hrănire: scopul acestora este de a-i transmite copilul iubirea si ideea ca merita sa fie îngrijit, indiferent de cum se comporta sau cum este ca si persoana. Aceste jocuri il ajuta pe copil sa fie calm, relaxat.

Exemple de astfel de jocuri:

o   Masaj si mangaieri cu gesturi fine, cu povesti sau cuvinte frumoase spuse in timpul atingerilor;

o   Cantatul unor cantece de leagan;

o   Hrănitul copilului in timp ce este ținut in bratele parintelui sau savuratul împreună a unei gustari delicioase;

o   Vindecarea unei rani imaginare: parintele ia mana copilului sau oricare parte a corpului si se preface ca ii da cu o lotiune/crema speciala astfel incat copilul se va vindeca de orice rana.

o   Pictatul copilului pe fata

o   Crearea de „bijuterii” speciale din plastilina pentru fiecare;

o   Transformarea copilului in mancare: parintele ii spune copilului ca va deveni o mancare delicioasa si il „transforma” pe copil in clatita, pizza, placinta sandvis. Il atinge pe copil si pune „ingrediente” pe acesta. Daca copilul se simte confortabil, parintele se poate preface ca il mananca pe copil. Schimba rolurile.

o   Leganat in patura, plimbat cu patura pe podea

-       Jocuri de interacțiune: scopul acestora este ca parintele sa se conecteze cu copilulul intr-un mod placut, jucaus, pozitiv, ulterior incurajand copilul sa incerce experiente noi. Pe parcursul interactiunii, parintele va ajuta copilul sa isi regleze nivelul de energie si emotional.

Exemple de astfel de jocuri:

o   cântece, îndeosebi cele cu rima si apoi atingere, oglindirea sunetelor si mișcărilor copilului

o   Interacțiune la nivelul fetei: părintele atinge nasul copilului si scoate un sunet amuzant, apoi atinge bărbia copilului si scoate un sunet serios. Il ghideaza pe copil sa faca aceleasi miscari pe fata parintelui. Zonele fetei/sunetele pot fi variate.

o   Ridicarea copilul in brate sau pe picioare, transformarea copilului intr-un „avion”/”balon” si zburat/plutit prin aer;

o   Părintele si copilul lipesc in diferite zone ale corpului celuilalt postit-uri/stickere de culori diferite. Isi vor atinge părțile corpurilor care au postit-uri de aceeași culoare: de exemplu, umăr la umar, nas la nas, talpi la talpi.

o   Jocuri de-a căluțul, de-a animalele, jocuri in care parintele si copilul iau diverse roluri si interactioneaza;

o   Crearea unui salut special cu mana sau alte parti ale corpului.

-          Jocuri de provocare: scopul acestora este de a-l ajuta pe copil sa isi asume riscuri potrivite pentru vârstă sa si sa își extinda lumea. Atunci cand castiga abilitati noi, copilul obtine un simt al competentei si al increderii in sine Sarcini trebuie sa fie potrivite potrivite, pentru a putea fi atinse de copil. Succesul determina sentimete de mandrie si implinire, iar esecul, sentimente de rusine, frica, pierderea stimei de sine. De aceea incurajarea si lauda sunt importante

Exemple de astfel de jocuri:

o   Tinerea unui balon in aer;

o   Copilul sufla intr-o minge de ping-pong in timp ce o tine pe burta sa;

o   Parintele creaza un tipar de batut din palme si copilul imita;

o   „Bătaie” cu bucatele de vata/discuri demachiante sau lovirea si ruperea hârtiei/ziarelor;

o   Intrecere cu bucatele de vata si paie: parintele si copilul sufla fiecare cu un pai catre o bucata de vata si se intrec pana la o linie de final stabilita anterior impreuna;

-          Jocuri non-directive: scopul acestora este ca părintele sa se lase ghidat de copil si sa urmeze direcția oferita de acesta, pentru a-i oferi copilului un sentiment de control in relatie si posibilitaea de a avea optiuni, dar si implinirea nevoii de a fi ascultat si vazut.

Exemple de astfel de jocuri pot fi:

o   Jocuri simbolice/proiective in care copilul face scenarii cu personaje si parintele repeta ceea ce aude de la copil

o   Jocuri simbolice in care copilul ii cere parintelui sa fie un personaj/sa vorbeasca prin intermediul unui personaj, iar părintele se lasa ghidat de instructiunile copilului;

o   Jocuri in care părintele răspunde cu același ton verbal si aceleasi miscari corporale la ceea ce ii propune copilul;

Pe parcursul unei sesiuni de joaca, este recomandat ca părintele sa aleagă unul sau doua joculețe din fiecare categorie.

Bibliografie:

-          Phyllis B. Booth, Ann M. Jernberg (2010). Theraplay. Helping Parents and Children Build Better Relationships Through Attachment-Based Play. Third Edition. Jossey-Bass A Wiley Imprint

-          Risë VanFleet, Andrea E. Sywulak, Cynthia Caparosa Sniscak (2010). Child-Centered Play Therapy. The Guilford Press