Pandemia ca posibilitate

Articol realizat de 

Corina Paica, psiholog clinician și consilier autonom și Diana Iordăchescu, psiholog clinician și consilier autonom 

 
Bordul științific editorial:
Conf. Univ. dr. Elena Otilia Vladislav
Lector Univ. Asociat Dr.Gabriela Marc      

Imagine preluată de pe https://www.healthshots.com

Am trecut cu toții printr-o perioadă importantă, dar trăită diferit de rutina sau așteptările noastre zilnice. Mulți dintre voi v-ați aflat în postura de a renunța la viața de dinainte de pandemie, cu tot ce presupune aceasta: plecările la serviciu, ieșirile cu prietenii, plimbările sau jucatul afară cu copilul sau alte diferite activități. Alții ați continuat să mergeți la serviciu, însă cu teamă de a nu contacta virusul și de a-l transmite mai departe familiei voastre. A apărut astfel un nou stil de viață, o nouă organizare atât în interiorul familiei, cât și în exteriorul acesteia.

Dacă începutul pandemiei a reprezentat pentru unii o stare de incertitudine, teamă, disconfort mental sau poate chiar furie, treptat perioada de izolare socială a devenit o normalitate și cu toții am încercat să ne gestionăm activitățile și nevoile în funcție de limitele existente. Astfel că, unii am înțeles că această criză nu aduce neaparat stări de regresie psihologică sau stări paranoice. Ea poate crea, de asemenea, o solidaritate mai mare. Așa cum am văzut de multe ori, când oamenii se unesc, se pot întâmpla lucruri minunate.

Întrebarea-cheie acum este cum va arăta viața noastră după perioada de izolare?

Vom reveni la viața de dinainte? Ne vom dori să revenim? Pandemia ne-a oferit o experiență de învățare importantă? Ne-a ajutat pandemia să ne regândim viitorul? Sau avem sentimente de neputință, control scăzut și comportamente regresive?

Acum suntem în punctul de a lua multe decizii critice. Perioada izolării poate că ne-a încurajat să reflectăm asupra puterii voinței noastre colective. În ciuda numărului enorm de locuri de muncă pierdute, ar putea fi pandemia o oportunitate de a ne orienta energia către alte tipuri de activități? De a acorda o mai mare importanță hobby-urilor? Pandemia ne-a oferit oportunitatea de a restabili conexiunile pierdute, de a ne conecta mai mult cu propria persoană și cu cei din jurul noastru.

Fie că am trăit izolarea mai mult singuri sau în interiorul familiei, am explorat mult mai intens în această perioadă multitudinea de roluri pe care altfel le trăim mai mult în grabă. Ne-am întors către noi și ne-am privit prin proprii ochi ca fiind copii, părinți, bunici, parteneri, colegi, angajați, prieteni, vecini. Iar atunci când ne-am întors și mai mult spre noi poate ne-am dat seama că această izolare socială este o șansă de redescoperire și o oportunitate de autoîngrijire. Așa că, unii ne-am desprins de haosul care îmbracă diferitele opinii referitoare la pandemie și ne-am concetrat pe testarea realității...proprii. Am început să facem din pandemie o șansă de a ne juca cu copiii, de a-i ghida în procesul școlar, de a le asculta mai des nevoile, de a le povesti mai mult.

Am început să reamenajăm spațiul comun și poate și spațiul personal din casă care în perioada izolării pentru unii a devenit spațiul profesional. Am învățat să lucrăm cu platforme, programe, aplicații noi și am înțeles că tehnologia are un sens important și crește odată cu noi. Am început să comunicăm cu ceilalți, să le acordăm mai multă atenție și să ne intereseze de binele comunitar.

Am început să ne sunăm mai des părinții, prietenii și să înțelegem rolul lor în viața noastră. Să reflectăm asupra valorii pe care o construim în relația cu ceilalți. Să ne conectăm mai mult cu ideile și aspirațiile partenerilor și să avem mai multă grijă de ei, pentru că acum am avut poate mai multă grijă și de noi.

Ne-am făcut ordine în minte și ne-am construit planuri noi, ne-am preocupat de pasiunile și resursele interioare, ne-am gândit la noi ca la cei mai buni prieteni și ne-am oferit un zâmbet mai des...ne-am transmis puterea că această etapă este de fapt o izolare fizică față de ceilalți, dar o expresie a apropierii profunde de noi. De nevoile noastre, de emoțiile noastre, de șansele noastre, de familia noastră.

Imagine preluată de pe https://www.healthshots.com

Este un lucru normal și natural ca această perioadă să fi fost plină de confuzie, tristețe, frică și negare....dar cum ar fi să închidem ochii o clipă și să desenăm în mintea noastră aceste emoții care se împrietenesc? Să lăsăm aceste trăiri să fie ele și să le ghidăm spre un punct de sprijin care este speranța. Speranța că experiența izolării ne-a scos din obișnuit și ne-a trimis către noi și către ceea ce suntem și putem să facem.

Ce v-a învățat pe voi perioada de izolare?