Compasiunea și grija de sine în perioadele de criză

Articol realizat de către Andreea Neagu, psiholog clinician, psihoterapeut și formator

         Apariția pandemiei în viețile noastre ne-a scos din normalitate și ne-a dus pe fiecare în direcții diferite, în funcție de modalitățile fiecăruia de a face față. Unii dintre noi am profitat de timpul de izolare și am făcut toate acele activități amânate de mult, care ne-au adus satisfactie și regăsire de sine: am vorbit mult mai des cu oamenii dragi, chiar daca online, am descoperit sau redescoperit pasiuni creative, am gatit și am fost mai atenți la alimentația noastra, am grădinărit, am curațat toată casa sau pur și simplu am lenevit. Alții dintre noi am fost copleșiți emoțional și am dezvoltat sau accentuat comportamente dăunătoare noua, cum ar fi mâncatul în exces, supraexpunerea la TV/internet, ne-am lăsat bombardați de informații despre criză și virus si am disecat in nenumărate fire toate teoriile legate de pandemie.

           Însă ambele direcții de a face față crizei pe care o trăim cu toții ne-au canalizat energia către a face diverse acțiuni, către exterior și nu ne-au permis să stăm cu Sinele nostru, să privim și în interior.

          Privind adaptarea la criza din aceasta perspectivă, te-aș invita să te oprești pentru un moment, să iei contact cu Sinele tau și să te întrebi:

„Cum mă simt acum?”,

„Ce gândesc acum?”,

„Cum se simte corpul meu acum?”

Pentru a afla cum te simți la nivel emoțional, o sursă utilă de informații poate fi „roata emoțiilor” (vezi imaginea de mai jos), realizata de Robert Plutchick, profesor și psiholog celebru în studiul emoțiilor:

             După ce ți-ai identificat emoțiile, observă ce gânduri sunt asociate cu acestea. Pot fi gânduri pozitive sau negative, iar pe fondul celor două: emoții și gânduri, apar senzațiile fiziologice- modul în care se simte corpul nostru. Poți avea senzații interne de tensiune, energizare, durere, oboseală, ritm cardiac accelerat, amețeală, greață. etc.

          Emoțiile apar cu scopul de a ne transmite ceva, sunt ca niște mesageri care ne semnalează diverse aspecte interne ale psihicului nostru. Însă adesea, după ce parcurgem acest prim pas al conștientizării de sine, si ne identificam emoțiile și gândurile asociate cu ele,  descoperim gânduri critice și emoții neplacute, cum ar fi: „Nu mi-am terminat treburile, niciodată nu reușesc să termin ceva”, „Azi nimic nu-mi merge bine”, „Colegul de la serviciu a terminat proiectul mai bine decât mine”, „Viața mea era grea și nefericita înainte, iar criza asta a înrăutățit tot”, „Nu știu ce se va întampla cu mine și cu familia mea în continuare, nu o să mă descurc”, etc.  Emoțiile pe care le simțim în urma acestor ganduri ne pot trasmite mesaje care ne spun că nu suntem în regula, că nu suntem îndeajuns de buni, ca alții sunt mai buni decat noi, ca viață și mediul nostru sunt insuficiente. Efectul acestor gânduri, cu emoțiile și senzațiile asociate poate accentua simptomele distresului pe care il resimțim cu toții în aceasta perioadă și poate conduce la dezvoltarea unor tulburări emoționale sau comportamentale, care ne îngreunează viața.

       Ajută însă sa facem un pas în spate și în momentul apariției acestor gânduri, să ne întrebam:

„Ce am eu nevoie acum?”, „Dacă prietenul meu cel mai bun mi-ar da un sfat, ce mi-ar spune?”.

Un prieten care ne vrea binele ar spune: „Ești prea critic și dur cu tine” și ne-ar oferi o încurajare sau o vorba bună. Ne-ar oferi, astfel, compasiune și ar avea grijă de starea noastră.

       Compasiunea de sine sau grija de sine înseamnă sa fim blânzi si înțelegători cu noi în momentele în care trecem printr-o provocare, printr-un moment dificil sau facem o greșeală.

Adesea, sunt 3 pași de urmat în a exersa și aplica compasiunea de sine:

1.     Observa-ți gândurile și emoțiile. Imaginează-ți că acestea sunt niște nori pe cerul minții tale. Încearcă să le observi fără a încerca să le schimbi.

2.     Conectează-te cu alții. Amintește-ți că nu ești singura persoană care trece prin aceste dificultăți. Când realizezi că și altcineva ar putea trăi aceleași provocări ca tine, crește sentimentul de apartenență.

3.     Fii bland/ă.  Este mult mai ușor să fim duri și critici cu noi decât opusul. Însă dacă prietenul tau cel mai bun ar trece printr-o situație asemanătoare, te-ai poziționa altfel. Așa că încearcă să devii prietenul tău cel mai bun.

         După ce exersezi zilnic acești pași, te invit să concretizezi gândurile și trăirile tale emoționale într-o scrisoare către tine. Gândește-te la o provocare sau situație grea în care te afli și scrie-ți încurajările, cuvintele blânde și bune de care ai nevoie, ca și cum ai scrie celui mai bun prieten al tău.

          Scrisoarea poate avea acest format:

                      „Draga EU,

                        Știu că ți-e greu și te simți.....

                              Cu drag și multă iubire,

                                                                            EU”

        Observă-ți din nou gândurile și emoțiile după ce faci acest exercițiu cu tine. Identifică diferențele care apar legat de ceea ce simți și ceea ce gândești.Compasiunea de sine ajută. Dacă începi cu tine, vei putea oferi aceeași compasiune, grijă și înțelegere celor din jurul tău.

Așa că te invit la scris către cel mai bun prieten al tău: TU.

         Și dacă te simți confortabil să împărtășești cu noi, te invit să postezi un comentariu cu scrisoarea creată sau schimbările pe care le-ai identificat după practicarea compasiunii de sine.

Succes!

Bordul științific editorial:
Conf. Univ. dr. Elena Otilia Vladislav
Lector Univ. Asociat Dr.Gabriela Marc  

Tehnici inspirate din psihologie pozitivă și practica mindfulness.