Tulburările comportamentale și emoționale ale copiilor în timpul epidemiei COVID-19

Tulburările comportamentale și emoționale ale copiilor în 

timpul epidemiei COVID-19

(Material tradus și adaptat de Daniela Neculai, Psihoterapeut și Psiholog clinician sub supervizare și Dr.Corina Paica, Psiholog clinician și Consiier autonom)

Pandemia a fost percepută la nivel mondial ca o amenințare majoră pentru sănătate și un pericol pentru economia globală, afectând viața oamenilor prin influențarea comportamentului lor de zi cu zi și provocarea de sentimente de anxietate, panică, depresie, de multe ori declanșând o teamă intensă.

În acest context, studiul dinamicii familiale are un rol important și este necesară totodată analiza modalităților prin care membrii familiei fac față noilor provocări. Deși copiii par mai puțin vulnerabili decât adulții în ceea ce privește COVID-19, informațiile inițiale din zonele Chinei lovite de focar indică faptul că atât copiii, cât și adolescenții au fost afectați psihologic, manifestând probleme de comportament și emoționale.

Grupul de lucru China-EPA-UNEPSA (China-The European Paediatric Association–Union of Naţional European Paediatric Societies and Association, 2020) a realizat o analiză al cărei scop este sensibilizarea cu privire la nevoile psihologice ale copiilor în timpul epidemiei și raportarea din timp a datelor colectate în zonele afectate de COVID-19 din China, subliniind rolul familiilor și îngrijitorilor cu privire la recunoașterea și gestionarea emoțiilor negative ale copiilor.

EPIDEMIOLOGIA COVID-19

În China, COVID-19 a afectat copiii cu vârste între 3 luni și 17 ani, cei mai mulți dintre ei au avut contacte apropiate cu persoane infectate sau făceau parte dintr-un grup familial în care existau cazuri. La data redactării articolului, autorii menționează faptul că nu există date oficiale despre numărul de persoane simptomatice și asimptomatice pozitive pentru COVID-19 în grupul celor cu vârsta sub 18 ani.

Deși copiii par a fi mai puțin vulnerabili decât adulții la COVID-19, rapoarte inițiale din zonele chineze lovite de focar, indică faptul că adolescenții și copiii au fost afectaţi din punct de vedere psihologic, manifestând probleme de comportament.

INVESTIGAREA TIMPURIE A REACȚIILOR COMPORTAMENTALE ȘI EMOȚIONALE ALE COPIILOR

Copiii nu sunt indiferenți în fața impactul dramatic al epidemiei Covid-19. Ei experimentează temeri, incertitudini, izolare fizică și socială și pot să lipsească de la școală pentru o perioadă lungă. Înțelegerea emoțiilor și reacțiilor lor sunt esențiale pentru a aborda corect nevoile acestora. Un studiu preliminar efectuat în provincia Shaanxi în februarie 2020, avizat de către autoritățile locale, a arătat că cele mai frecvente probleme psihologice și de comportament în rândul a 320 de copii și adolescenți (168 fete și 142 băieți) cu vârstă între 3-18 ani erau în legătură cu dependența emoțională, distragere atenției, iritabilitate și frica de a pune întrebări despre epidemie (Jiao et al., 2020).

Din cauza restricțiilor de mobilitate legate de epidemie luate de către guvernului chinez și aplicate de către autoritățile locale și naționale, studiul a fost realizat folosind un chestionar online pentru a investiga comportamentul copiilor și răspunsurile emoționale cu privire la epidemie. Chestionarul, care a fost completat de părinți, a inclus din Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mentale (DSM-5) criteriile din cadrul evaluărilor interculturale pentru tulburărilor de anxietate și depresie. 

Teama de a întreba despre epidemie și despre starea de sănătate a rudelor, insomniile precum și coșmarurile, apetitul scăzut, disconfortul fizic, agitația și neatenția, dependența emoțională și problemele de separare au fost principalele afecțiuni psihologice investigate.

STRESUL PSIHOLOGIC AL COPIILOR EXPUȘI LA EVENIMENTE OSTILE

Deși baza de cunoștințe cu privire la răspunsurile copiilor în perioade de traume și evenimente ostile s-a extins, tabloul răspunsurilor lor în timpul epidemiilor rămâne sărac. Totuși vulnerabilitatea lor face ca acesta să fie un grup important de studiu. Mai multe lucrări au prezentat efectele dăunătoare ale stresului psihologic, cauzat de evenimentele negative, asupra copiilor. Anxietatea, depresia, letargia, afectarea interacțiunii sociale și apetitul redus sunt manifestări frecvent raportate. Efectele fiziologice includ un sistem imunitar slăbit sau compromis.

Pe parcursul evenimentelor negative, copiii sunt adesea obligați să rămână acasă pentru perioade lungi generate de  izolarea forțată și închiderea școlilor, rezultând un contact limitat cu colegii de clasă și activitate fizică redusă.

Un studiu preliminar realizat în provincia Shaanxi în timpul epidemiei COVID-19 de către grupul de lucru colaborativ China-EPA-UNEPSA a arătat că cei din grupa de vârstă mai tânără (3-6 ani) erau mai predispuși decât copiii mai mari să manifeste simptome, cum ar fi dependenta emoțională și să se teamă că membrii familiei s-ar putea infecta. (P = .002). Copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani sunt mai predispuși să fie neatenți (P = .049) și să solicite informații în mod repetat (P = .003). Dependența emoțională, neatenția și iritabilitatea au fost cele mai severe condiții psihologice demonstrate la copiii din toate grupele de vârstă.

IMPORTANȚA CREȘTERII REZILIENȚEI LA COPIII EXPUȘI EPIDEMIEI

Copiii care se confruntă cu evenimente neașteptate și necunoscute prezintă de obicei diverse reacții de stres, după cum s-a confirmat în studiu efectuat în China în timpul epidemiei COVID-19. Reziliența, capacitatea personală care îi ajută pe copii să  gestioneze atât micile dezamăgiri, cât și traumele, poate fi învățată prin programe de sănătate publică pentru copii și adolescenți. Dacă sunt sprijiniți în mod corespunzător de către profesioniștii din domeniul sănătății, familie și alte resurse sociale, inclusiv mediul școlar, copiii și adolescenții pot depăși în mod corespunzător o stare de suferință și se pot stabiliza emoțional.

CONCLUZII

Măsurile sugerate de specialiștii chinezi părinților și membrilor familiei au inclus creșterea comunicării cu copiii pentru a le răspunde fricilor și îngrijorărilor, joaca și colaborarea pentru a atenua singurătatea, muzicoterapia sub formă de cântec pentru a  reduce îngrijorarea, frica și stresul pe care le poate simți copilul.

Toate aceste măsuri sunt axate pe sprijinirea copilului pentru a trece prin acest moment dificil. Mai mult, părinții ar trebui să fie atenți la dificultățile de somn și coșmaruri, să încurajeze metodele de relaxare, să fie un model  de  atitudine psihologică pozitivă pentru a reduce stresul și să atragă atenția în direcții cât mai productive și pozitive.

Sursa : Jiao, W.Y., Wang, L. N., Liu, J., Fang, S. F., Jiao, F. Y., Pettoello-Mantovani, M., & Somekh, E. (2020). The Journal of Pediatrics. In press. https://doi.org/10.1016/j.jpeds.2020.03.013