”Să înțelegem stările prin care trec copiii în timpul pandemiei”

        Dragi urmăritori, ne dorim să venim spre dumneavoastră săptămânal cu o temă de interes. Vom posta zilnic materiale legate de tema anunțată.

 

Vom răspunde, printre altele, la următoarele:

🤷‍♀️ Cum le vorbim copiilor despre Covid-19.

💫 Dificultățile emoționale și de comportament ale copiilor în timpul pandemiei.

🦸‍♂️ Modalități de dezvoltare a rezilienței copiilor în timpul pandemiei.

Cum să le vorbim copiilor despre COVID -19

Gestionarea impactului psihologic

 Dr Geneviève Beaulieu-Pelletier, PhD, psiholog clinician

Dr Frédérick L. Philippe, PhD, profesor cercetător, psihologie, UQAM

(Material tradus și adaptat de Ioana Waszkiewicz)

În fața repercursiunilor importante cu care ne confruntăm colectiv datorită propagării noului virus COVID-19, trebuie să explicăm copiilor noştri de ce şcoala s-a suspendat; de ce întrecerile sportive, prezentarea spectacolelor şi atâtea alte activităţi au fost anulate; de ce nu pot să meargă la cinema sau la centrul de trambuline; de ce băiatul cu pizza poartă mască; de ce se vorbeşte tot timpul despre virus la TV și la radio?

Cum pot să explic virusul COVID-19 copilului meu?

1.           Explicați

Explicaţi că „Există un virus nou, ca cel al gripei. Doar că nu există vaccin pentru a împiedica boala să se instaleze, pentru că încă nu cunoaştem bine acest virus. Ceea ce este bine, faţă de gripă obişnuită, este că suntem capabili să restrângem influența virusului dacă îl împiedicăm să se plimbe peste tot”

Explicaţi că scopul măsurilor actuale este să fie împiedicată propagarea virusului, pentru a proteja persoanele vulnerabile.

2.           Securizaţi, relativizaţi

Ceea ce înţeleg copiii cu privire la situaţia actuală poate activa angoase în legătură cu integritatea lor şi a persoanelor apropiate. („O să mă îmbolnăvesc? Dar tata? Oamenii pot muri din cauza acestui virus?”)

Copilul poate avea nevoie să fie securizat: copilul nu este în pericol, şi nici părinţii lui, şi nici fraţii şi surorile lui pentru că ei sunt sănătoşi. Dar există persoane mai fragile decât ei, cum ar fi persoane care au deja diferite boli sau au deja alte dificultăţi importante privind sănătatea lor.

3.           Folosiţi povești sau imagini

Faceţi-l să înţeleagă cum se transmite virusul şi de ce se iau măsuri de precauţie pentru persoanele mai fragile. Folosiţi imagini şi metafore adaptate vârstei copilului.

De exemplu puteți povesti:

 „Este ca şi când am fi nişte maşinuţe care pot transporta virusul de la o maşinuţă la alta. În cazul ăsta, service-urile auto ar putea primi multe maşinuţe stricate pentru reparat în acelaşi timp, şi ar putea să le fie greu să repare toate maşinuţele în acelaşi timp. Dacă maşinuţa ta este în stare bună, tu doar transporţi virusul în portbagaj, şi poate că nici nu-ţi dai seama că îl ai în portbagaj. Dacă altă maşinuţa îţi dă virusul, iar maşina ta este mai veche, atunci virusul poate să strice maşina ta”.

E posibil să se strice maşina ta şi să fie nevoie să o duci la reparat.

4.           Redaţi sentimentul de control

În fața sentimentului de neputinţă activat, este securizant să redăm copilului sentimentul de control şi să punem accent pe ajutorul pe care îl poate da fiecare.

„Şcoala ta s-a închis pentru a împiedica ca virusul să se suie în prea multe maşini. Acesta este modul de a ajuta pe care l-a găsit directoarea ta. Spectacolul de dans pe care îl pregăteai s-a anulat din acelaşi motiv. Acesta este modul în care profesorul tău poate să ajute. Şi cercetătorii lucrează din greu în momentul ăsta pentru a găsi tratamente (vaccin), pentru ca mai puţine maşini să transporte virusul şi să ajungă în service”

„Şi noi putem să ajutăm în mai multe feluri. Cum ar fi să ne spălăm bine pe mâini. Când spălăm bine maşinuţa noastră, ea devine curată şi nu mai transportă virusul”.

Informaţii utile suplimentare

Aşteptaţi-vă la reacţii emoţionale din cele mai diverse, nu doar anxietate. De exemplu, sub reacţii de furie sau iritare se poate ascunde un sentiment de angoasă şi de insecuritate.

Respectaţi ritmul copilului. Copilul este pregătit să primească răspunsuri oneste la întrebările pe care le pune, fără însă a merge mai departe.

„Bunicul este mai în vârstă, şi problemele lui de sănătate îl fac mai fragil. Maşina lui este mai fragilă, dar toată lumea din jurul lui face un efort pentru a nu-i da virusul maşinii lui. Pentru asta există service-uri, pentru a repara maşinile care se strică.”

Să evităm să transmitem angoasele noastre proprii de adulţi

Să facem distincţia între angoasele noastre de adulţi (neputinţa, îngrijorări logistice sau teamă de scenarii catastrofice) şi cele ale copiilor noştri (schimbarea rutinelor şi pierderea reperelor); aceasta ne permite să fim atenţi la nevoile lor reale. Nu ezitaţi să solicitaţi sprijin psihologic în caz de nevoie.

Oferiţi copilului spaţiu pentru a-i primi emoţiile şi întrebările

Folosiţi explicaţii şi un vocabular adaptat pentru vârsta copilului

Însoţiţi-vă copilul în mod ludic

De exemplu, găsiţi un cântecel amuzant de fredonat în timpul celor 20 secunde cât copilul se spală pe mâini sau practicaţi spălarea pe mâini în familie.

Limitaţi expunerea copilului la mass-media şi la discuţiile între adulţi cu privire la situaţie. Copilul care se joacă lângă noi absoarbe multe din informaţiile vehiculate şi din încărcarea emoţională a adulţilor.