Sunt normale comportamentele regresive și opozante în această perioadă de criză?

Imagine preluată de pe situl www.vox.com

  (Material tradus și adaptat de Diana-Antonia Iordăchescu, Psiholog clinician și Consilier autonom)

Un studiu publicat recent de revista Lancet (Brooks et al., 2020), subliniază impactul psihologic al carantinei, având în vedere mai multe boli, precum SARS, Ebola, gripa A-H1N1. Cercetătorii au descoperit cât de semnificativ poate fi impactul psihologic al carantinei și faptul că provoacă o serie de probleme psihologice, inclusiv anxietate, furie, tulburări de somn, depresie și, în cele mai grave cazuri, tulburare de stres post-traumatic (PTSD).

Factorii de stres au fost în general asociați cu:

®         intervalul de timp petrecut în carantină sau izolare;

®         frica de a fi infectat;

®         frustrarea și plictiseala;

®         informațiile inadecvate.

În ceea ce îi privește pe copii, orice măsură de prevenție a bolilor, inclusiv carantina și izolarea, le poate provoca stres și confuzie. Sprang și Silman (2013), au analizat răspunsurile psihosociale ale copiilor și părinților privind dezastrele pandemice și au evidențiat cum scorurile medii de stres post-traumatic sunt de patru ori mai mari la copiii supuși unor măsuri de carantină în comparație cu cei care nu au stat izolați.

Însă, nivelul de stres este legat de factorii de risc individuali, familiali și sociali existenți anterior. Pentru marea majoritate a indivizilor simptomele psihologice sunt de obicei episoade tranzitorii (Sherin și Nemeroff, 2011).

Un studiu recent realizat în Italia (Pisano et al.,2020) a urmărit să exploreze răspunsurile emoționale/comportamentale ale copiilor de la 4 la 10 ani expuși la situația pandemiei Covid-19, pe baza evaluării părinților lor, cu obiectivul specific de creare a unui raport calitativ descriptiv. Astfel, a fost realizat un chestionar cu 12 întrebări, delimitat în trei domenii, pentru investigarea:

®         comportamentului regresiv;

®         comportamentului opoziționist și

®         comportamentului adaptativ.

În ceea ce privește manifestarea unui comportament regresiv, s-a constatat că:

·       26,48% dintre copiii, care înainte de pandemia Covid-19 au dobândit competența de a dormi singuri în propriul dormitor, au cerut să doarmă în patul părinților lor. Cea mai reprezentativă vârstă privind această dificultate este de 4 ani (16,58%);

·       2,84% dintre copii au început să manifeste enurezis. Simptomul s-a manifestat mai mult la copiii de 4 ani (29,41%), 5 ani (25,29%) și 6 ani (15,29%), scăzând odată cu creșterea vârstei;

·       5,48% dintre copii au arătat o agravare generală a vocabularului lor. Chiar și în acest caz, problema a fost deosebit de evidentă în grupa de vârstă cuprinsă între 4-6 ani, în special: 4 ani (20,73%), 5 ani (14,33%) și 6 ani (15,55%);

·       18,17% au început să-și exprime temeri pe care nu le aveau înainte. În raport cu vârsta, nu s-au constatat diferențe procentuale.

În ceea ce privește manifestarea unui comportament opozant în ceea ce privește schimbarea bruscă a rutinelor zilnice, rezultatele au arătat că:

·       53,53% dintre copii au prezentat iritabilitate crescută, intoleranță la reguli, capricii și cereri excesive. Grupa de vârstă cea mai expusă problemei a fost alcătuită din copii de 4-6 ani, în special: 4 ani (18,31%), 5 ani (16,16%) și 6 ani (14,66%), în scădere odată cu creșterea vârstei;

·       21,17% au prezentat modificări continue ale dispoziției;

·       19,99% au avut probleme de somn: dificultăți de adormire, neliniște, treziri frecvente;

·       34.26% au manifestat nervozitate când au urmărit emisiuni despre coronavirus sau despre restricțiile prezente. Simptomul a devenit mai frecvent la 8 ani (17,01%) și 9 ani (17,40%).

În ceea ce privește manifestarea comportamentelor adaptative (calm, echilibru, adaptare la restricții și indiferență față de activitățile pe care le desfășurau înainte de pandemie) a rezultat că:

·       31,38% dintre copii par mai calmi în timpul pandemiei decât înainte (grupă de vârstă reprezentativă a fost între 8 și 9 ani);

·       49,57% par mai înțelepți și mai atenți (grupă de vârstă reprezentativă a fost între 8 și 9 ani);

·       92,57% par capabili să se adapteze restricțiilor pandemice. Adaptarea a avut loc în principal la copiii de 4 ani (15,03%) și 9 ani (15,17%);

·       43,26% sunt mai indiferenți față de activitățile pe care le desfășurau înainte de pandemie, inclusiv jocul, studiul, jocurile etc. (grupă de vârstă reprezentativă a fost între 8 și  10 ani).

Direcțiile viitoare de cercetare constau în evaluarea longitudinală a stării emoționale a copiilor, a calității relației părinte-copil înainte și în timpul pandemiei, precum și a factorilor de reziliență.

Resurse bibliografice:

Brooks, S. K., Webster, R. K., Smith, L. E., Woodland, L., Wessely, S., Greenberg, N., & Rubin, G. J. (2020). The psychological impact of quarantine and how to reduce it: Rapid review of the evidence. The Lancet, 395(10227), 912-920. doi:10.1016/S0140-6736(20)30460-8

Pisano, L., Galimi, D., & Cerniglia, L. (2020). A qualitative report on exploratory data on the possible emotional/behavioral correlates of Covid-19 lockdown in 4-10 years children in Italy. https://doi.org/10.31234/osf.io/stwbn

Sherin, J. E., & Nemeroff, C. B. (2011). Sunt normale comportamentele regresive și opozante în această perioadă de criză?. Dialogues in Clinical Neuroscience, 13(3), 263-278.

Sprang, G., & Silman, M. (2013). Posttraumatic stress disorder in parents and youth after health- related disasters. Disaster Medicine and Public Health Preparedness, 7, 105–10.