Ce să le spunem copiilor despre Coronavirus (COVID-19)?

Ce să le spunem copiilor despre Coronavirus (COVID-19)?

(Material tradus și adaptat de Ioana Waszkiewicz, Psiholog clinician sub supervizare)

Bordul științific editorial:
Conf. Univ. dr. Elena Otilia Vladislav
Lector Univ. Asociat Dr.Gabriela Marc  

Părinţii, profesorii şi îngrijitorii se confruntă cu nevoia de a le vorbi copiilor şi adolescenţilor despre epidemia de coronavirus. Aceste discuţii pot părea dificile sau anxiogene, dar totuşi ele sunt necesare. Nu există modalităţi „bune” sau „rele” de a ne adresa copiilor, faţă de astfel de urgenţe de sănătate publică. 

 Totuşi, formulăm câteva sugestii pe care le considerăm utile:

•   Crearea unui spaţiu de discuţie deschis şi securizant pentru întrebările copiilor despre această epidemie. În acelaşi timp, este preferabil să nu îi forţăm pe copii să vorbească despre aceste subiecte atât timp cât nu sunt pregătiţi. 

•   Oferirea de răspunsuri cât de oneste posibil. Copiii vor şti imediat dacă le ascundem lucruri. Aceasta poate afecta capacitatea de a avea încredere în adult şi de a se simţi în siguranţă lângă acesta în viitor.

•  Folosirea de cuvinte și concepte pe care copiii le pot înţelege, adaptate vârstei și nivelului lor de înţelegere.

• Ajutarea copiilor să caute surse de informare pertinente, cum ar fi datele actualizate zilnice ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. 

•   Să fim pregătiţi să repetăm de mai multe ori informaţiile și explicaţiile. Unele informaţii pot fi dificil de înţeles sau de acceptat. A repeta o întrebare de mai multe ori este uneori modul în care copiii cer să fie securizaţi.

• Recunoaşterea şi validarea gândurilor, sentimentelor și reacţiilor copiilor. Copiilor trebuie să li se spună că noi  le considerăm întrebările şi neliniştile lor ca fiind legitime şi importante.  

•  Să ne amintim tendinţa copiilor de a personaliza situaţiile. De exemplu ei pot fi îngrijoraţi pentru siguranţa lor personală şi pentru siguranţa celor din imediata lor apropiere. Pot fi de asemenea îngrijoraţi pentru prieteni sau membri ai familiei care locuiesc sau călătoresc în străinătate.

•  Securizarea copiilor,dar fără a face promisiuni nerealiste. Este important să transmitem copiilor că sunt în siguranţă în casele și şcolile lor. Dar nu trebuie să promitem că nu vor exista cazuri de coronavirus în ţara lor sau în comunităţile lor.

• Să nu ascundem copiilor că toată populaţia este afectată şi mobilizată de epidemia de coronavirus. Este o bună ocazia de a arăta copiilor că, atunci când o comunitate se confruntă cu o problemă colectivă, ne sprijinim unii pe alţii.

•  Copiii învaţă de la părinţii și de la profesorii lor. Ei sunt foarte interesaţi să vadă cum reacţionează adulţii din apropierea lor la epidemia de coronavirus. Este important prin urmare să nu le ascundem sistematic discuţiile dintre adulţi pe acest subiect.

• Nu lăsaţi copiii să se uite prea mult la televizor și la imaginile cu impact emoţional care sunt difuzate în permanenţă. Repetarea acestor scene poate fi perturbatoare şi poate genera stres excesiv.

• Copiii care au trecut deja prin boli grave sau prin doliu în trecut  sunt în mod particular mai vulnerabili la dezvoltarea de reacţii intense sau prelungite ca urmare a expunerii la noi experienţe de boală sau de moarte. Ei au nevoie deci de un sprijin şi o atenţie specială.

• Unii copii care sunt afectaţi în mod specific de stresul legat de coronavirus pot avea nevoie de o evaluare individuală din partea unui profesionist în sănătate mentală. Semnele de îngrijorare care pot sugera existenţa unei nevoi de sprijin suplimentar sunt următoarele: tulburări ale somnului, gânduri sau imagini intruzive, frici recurente cu privire la boală sau la moarte, teamă accentuată de separare de părinţi, apariţia de comportamente regresive (udarea patului, etc). Dacă astfel de comportamente persistă, se recomandă consultarea unui profesionist.

• În timp ce majoritatea adulţilor urmăresc cu atenţie ştirile zilnice cu privire la coronavirus, majoritatea copiilor îşi doresc să rămână pur şi simplu copii. Este posibil să nu dorească să ştie în permanenţă ce se întâmplă în ţara lor sau în lume. Prin urmare este necesar în egală măsură să le permitem să continue să se joace, să se desfăşoare etc.

! Urgenţele de sănătate publică nu sunt uşor de înţeles şi de acceptat pentru nimeni. Este de înţeles faptul că cei mici pot fi în mod specific anxioşi sau dezorientaţi. Ca adulţi, îi putem ajuta cel mai bine ascultându-i şi răspunzându-le la întrebări în modul cel mai susţinător şi onest posibil.

! Din fericire, majoritatea copiilor, şi chiar şi cei care sunt expuşi experienţelor de boală sau de pierdere, au mari capacităţi de reziliență. Prin crearea unui mediu deschis şi securizant în care să se simtă liberi să pună întrebări, îi putem ajuta să depăşească şi să facă faţă evenimentelor celor mai stresante, reducând astfel riscul survenirii ulterioare a unor dificultăţi emoţionale.

Recomandări ale Asociaţiei Americane de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului www.aacap.org